PONÍV, -Ă, ponivi, -e, adj. (Reg.) Ponivos. – Comp. sb. ponjava.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ponív, ponívă, adj. 1. (înv. și reg.) chior; miop. 2. (înv.; despre minte, inteligență) cu posibilități limitate, lipsit de agerime, de perspicacitate; redus.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink