PONEGRÍRE, ponegriri, s. f. Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – V. ponegri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PONEGRÍRE s. v. calomniere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ponegrire ≠ glorificare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ponegríre s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. ponegrírii, pl. ponegríri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PONEGRÍ, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ◊ Refl. recipr. Se ponegresc cu orice prilej. – Pref. po- + negri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PONEGRÍ ~ésc tranz. A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a denigra; a defăima; a detracta; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi; a ponosi. /po- + a negri
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PONEGRÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe urâte (unul cu altul); a se bârfi. /po- + a (se) [în]negri
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PONEGRÍ vb. v. calomnia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A ponegri ≠ a elogia, a glorifica, a lăuda, a proslăvi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ponegrí vb. (sil. -gri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegrésc, imperf. 3 sg. ponegreá; conj. prez. 3 sg. și pl. ponegreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink