ponegri vt [At: CANTEMIR, IST. 309 / V: (rar) ~nigri / Pzi: ~resc / E: po-¹ + negru] 1 (Îvr) A înnegri. 2 (Fig; c. i. oameni, producții, creații, manifestări ale acestora) A pune, cu rea-credință, într-o lumină defavorabilă Si: a calomnia, a defăima, a denigra, (îvp) a huli, a ocărî. 3 A vorbi pe cineva de rău Si: a bârfi.

PONEGRI, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi (pe cineva) de rău; a bîrfi, a defăima. O ponegrea pe mamă în fața copilei. PAS, Z. I 183. Vai, se tîngui ea, cît mă cleveti și mă ponegri satul pentru copilul meu! SADOVEANU, M. C. 173. Văd și eu că am greșit de-am ponegrit-o așa de tare cătră dumneata. CREANGĂ, P. 134. – Variantă: ponigri (BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE) vb. IV.

A PONEGRI ~esc tranz. A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a denigra; a defăima; a detracta; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi; a ponosi. /po- + a negri

A SE PONEGRI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe urâte (unul cu altul); a se bârfi. /po- + a (se) [în]negri

ponegrì v. fig. a defăima. [Compromis între sinonimele po(nosi) și (în)negri].

ponegru, ~eagră [At: TDRG / Pl: ~ri, ~re / E: po-¹ + negru] 1 a (Îrg; îcr negru) Foarte negru. 2 sf (Buc) Epitet¹ dat unei femei rele.

ponigri v vz ponegri

PONIGRI vb. IV v. ponegri.

PONEGRU adj. (Mold.) Foarte negru. (Fig.) Și precum pe dinafară neagră din herghelie, încă mai poneagră pe dinluntru era de pizmă și de mînie. CANTEMIR, IST. Etimologie: po- + negru. Vezi și ponegrit.

ponegrésc v. tr. (d. po-, și în-negresc, după vsl. po-črŭniti, d. črŭnŭ, negru. V. cerneală). Vechĭ. Înegresc. Azĭ. Fig. Denigrez, bîrfesc, defaĭm, calomniez.

ponegri (a ~) (desp. -ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, 3 sg. ponegrește, imperf. 1 ponegream; conj. prez. 1 sg. să ponegresc, 3 să ponegrească

ponegri (a ~) (-ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, imperf. 3 sg. ponegrea; conj. prez. 3 să ponegrească

ponegri vb. (sil. -gri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, imperf. 3 sg. ponegrea; conj. prez. 3 sg. și pl. ponegrească

PONEGRI vb. v. calomnia.

PONEGRI vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)

A ponegri ≠ a elogia, a glorifica, a lăuda, a proslăvi

ponegru, -eagră, adj. (înv. și reg.) 1. foarte negru. 2. (s.f.) femeie foarte rea.