poneavă sf [At: ȚICHINDEAL, F. 163/3 / V: ~niadă, ~niavă, ~nioavă, ~nivă, ~noavă / Pl: ~evi, ~eve / E: srb ponjava, slv понꙗва, mg ponyva] (Ban; Trs) 1 Țesătură groasă de lână, de bumbac, de fuior etc. din care se fac macaturi, covoare, preșuri, cearșafuri sau alte așternuturi țărănești. 2 (Pex) Obiect confecționat dintr-o poneavă (1). 3 Cearșaf. 4 (Reg; csnp; îf ponivă) Lânuță fină cumpărată. 5 (Îf ponioavă) Pânză mare țesută din cânepă groasă, așternută pe jos la treieratul grâului. 6 Mușama folosită pentru punerea la uscat a cerealelor plouate.

PONEAVĂ, ponevi, s. f. (Regional) Pătură, învelitoare de pat; covor, preș (mai ales țesut din zdrențe). O poneavă așternută, pre care se ruga el lui dumnezeu. ȚICHINDEAL, F. 163. ♦ Cearșaf.

PONEAVĂ, ponevi, s. f. (Reg.) Pătură, învelitoare de pat; covor, preș. – Sb. ponjava.

PONEAVĂ ~evi f. reg. 1) Țesătură groasă de lână, bumbac etc. din care se fac macaturi, covoare, cearșafuri. 2) Obiect confecționat din această țesătură. /<sb. ponjava

poneávă f., pl. evĭ (sîrb. ponjava, macat). Ban. Macat, învălitoare de pat.

poniadă sf vz poneavă

poniavă sf vz poneavă

ponioavă sf vz poneavă

ponivă sf vz poneavă

ponoavă¹ sf vz poneavă

poneavă (ponevi), s. f. – (Banat) Preș. Sb. ponjava (Candrea). – Der. ponivos (var. ponevos), adj. (miop, greoi), probabil de la ideea „care are un văl pe ochi” (după Cihac, II, 276, din sl. poniknąti „a-și pierde vederea”).

ponoavă (-ve), s. f. – (Banat, Olt.) Recoltă. – Var. ponov. Sb. ponova „înnoire” (Candrea).

PONEAVĂ s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velință.

poneavă s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VELINȚĂ.