PONCÍF, poncifuri, s. n. Idee, afirmație banală, loc comun. – Din fr. poncif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PONCÍF ~uri n. livr. 1) Creație artistică ordinară, lipsită de originalitate. 2) Lucru banal; banalitate. /<fr. poncif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PONCÍF s.n. 1. Desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. (Fig.) Lucrare banală, lipsită de originalitate. [< fr. poncif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PONCÍF s. n. 1. desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. producție artistică sau literară banală. ◊ afirmație lipsită de originalitate. (< fr. poncif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

poncíf s. n., pl. poncífuri / poncífe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

poncíf s. n., pl. poncífuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink