2 intrări
5 definiții
Explicative DEX
poncăit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: poncăi] (Reg) Poncăială.
poncăit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: poncăi] (Mun) 1 Care se mișcă cu greutate. 2 Care lucrează încet Si: mocăit, mocoșit, moșmondit. 3 Care lucrează neatent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poncăi [At: LEXIC REG. 43 / Pzi: poncăi, ~esc / E: ns cf ponc] 1 vi (Olt) A sta de veghe dormitând. 2-3 vir (Mun) A (se) trudi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
poncăit, -ă, adj. (reg.) care se mișcă cu greutate, încet; care lucrează încet, fără spor, mocoșit, mocăit, moșmondit; care lucrează neatent.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poncăi, poncăi și poncăiesc, vb. IV (reg.) 1. a sta de veghe dormitând. 2. a (se) mocoși; a (se) trudi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: poncăit
poncăit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: poncăi
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)