poncăít, -ă, adj. (reg.) care se mișcă cu greutate, încet; care lucrează încet, fără spor, mocoșit, mocăit, moșmondit; care lucrează neatent.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

poncăí, póncăi și poncăiésc, vb. IV (reg.) 1. a sta de veghe dormitând. 2. a (se) mocoși; a (se) trudi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink