POMPIÉR, pompieri, s. m. 1. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POMPIÉR ~i m. Lucrător specializat în stingerea incendiilor. [Sil. -pi-er] /<fr. pompier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POMPIÉR s.m. 1. Persoană dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. (Franțuzism) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. [Pron. -pi-er. / < fr. pompier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POMPIÉR s. m. 1. bărbat dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. scriitor, artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. (< fr. pompier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POMPIÉR s. (înv. și reg., mai ales în Mold.) pojarnic, (înv.) tulumbagiu, tulumbaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pompiér s. m. (sil. -pi-er), pl. pompiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

pompier, pompieri s. m. 1. celibatar. 2. văduv.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink