POMÓJNIC, pomojnici, s. m. Funcționar administrativ din trecut care conducea o plasă1. [Var.: (reg.) pomóșnic s. m.] – Din rus. pomoștnik.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pomójnic, pomójnici, s.m. (înv.) 1. funcționar administrativ din trecut, care conducea o plasă (o parte dintr-un județ); ajutor de subprefect. 2. (în forma: pomoștnic) subofițer de artilerie.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pomójnic (pomójnici), s. m. – Ajutor de subprefect. Sl. pomoštĭnikŭ, rus. pomoščnik (Miklosich, Slaw. Elem., 37).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pomójnic s. m., pl. pomójnici
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink