pomniță sf vz pomiță

pomiță sf [At: LB / V: ~mniță / Pl: ~țe / E: poamă + -iță] (Reg) 1-2 (Șhp) Poamă (1) (mică). 3 (Spc; șîs ~ de câmp) Fragă. 4 (Bot; îas) Frag (Fragaria vesca). 5 (Spc) Dudă. 6 (Spc) Mură¹. 7 (Bot) Coacăz (Ribes rubrum). 8 (Bot; îc) ~-de-baltă Răchițele (Vaccinium oxycoccos). 9 (Bot; îc) ~-de-sânger Salbă moale (Evonimus europaeus).

POMIȚĂ, pomițe, s. f. Diminutiv al lui poamă; (în special) fructul bun de mîncat al unei tufe de mure, zmeură, afină etc. A aflat o buruiană cu niște pomițe ca alunele. SBIERA, la CADE.

POMIȚĂ, pomițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui poamă; fructul bun de mîncat al unei tufe.

POMNIȚĂ s. v. frag.

pomniță s. v. FRAG.

POMIȚĂ s. v. dudă, fragă, mură, zmeură.

pomiță s. v. DUDĂ. FRAGĂ. MURĂ. ZMEURĂ.

pomníță, pomnițe, s.f. 1. Căpșună (Fragaria moschata). 2. Fragă, frăguță (Fragaria vesca). ■ (med. pop.) Adjuvant în tratamentul diabetului. 3. Dudă (fructul arborelui Morus alba L. sau Morus nigra L.). – Var. a lui pomiță (MDA).

pomniță, pomnițe, s.f. – (bot.) 1. Căpșună (ALRRM, 1971: 449). 2. Fragă, frăguță (Fragaria vesca). ♦ (med. pop.) Adjuvant în tratamentul diabetului (Dumitru 1992: 128). 3. Dudă (fructul arborelui Morus alba L. sau Morus nigra L.). – Var. a lui pomiță (< poamă „fruct” + suf. -niță) (MDA).

pomniță, -e, s.f. – (bot.) 1. Căpșună (ALR 1971: 449). 2. Fragă, frăguță (Fragaria vesca). (med.) Adjuvant în tratamentul diabetului (Dumitru 1992: 128). 3. Dudă (fructul arborelui Morus alba L. sau Morus nigra L.). Fructele au proprietăți laxative. – Din poamă „fruct” (< lat. poma) + -niță.

pomiță, pomițe, s.f. (reg.) 1. fragă; dudă; mură; coacăză. 2. (fig.) femeie imorală; poamă.