pomít, -ă, adj. (reg.) 1. (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) uscat ca o poamă, îmbătrânit înainte de vreme; slăbit, stafidit, zbârcit, pomisit. 2. zgârcit, avar.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

POMI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „pom (fructifer)”, „de pomi”, „pomicol”. [Var. pomo-. / < fr., it. pomi-, pomo-, cf. lat. pomus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POMI-/POMO- elem. „pom fructifer”. (< fr. pomi-, pomo-, cf. lat. pomum, fruct)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POMÍ vb. v. zbârci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pomíț, pomíți, s.m. (reg.) dud, pomițar.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink