pominoci vr [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 232^r/3 / Pzi: ~cesc / E: pominoc] (Înv) A se consacra unei cauze.

pominocésc v. tr. (d. pomina). L. V. Dăruĭesc, dedic, ofer.

POMINOCI vb. (Mold.) A (se) dărui, a (se) jertfi. A: S-au pominocit... lui Dumn[e]dzău. DOSOFTEI, VS. // B: Avraame, ia-ți coconul tău cel iubit, pre Isaac, și te du în pâmîntul cela înaltul și să-l pominocești acolo, să-l faci jirtvă. CRON. 1687, 19^r. Etimologie; pominoc + suf. -i. Vezi și pominoc. Cf. c o m î n d a.

pominoci, pominocesc, vb. IV refl. (înv.) a se dărui, a se consacra, a se devota (unei cauze).