opțiuni
  • info
3 intrări
13 definiții

Explicative DEX

pomițele sfp [At: BORZA, D. 71 / E: pomiță + -ele] (Bot; reg) Căpșun (Fragaria viridis).

pomețel sn [At: PAMFILE, I. C. 447 / V: pomiț~ / Pl: ~e / E: pomet1 + -el] 1-2 (Pop; șhp) Livadă (mică).

pomiță sf [At: LB / V: ~mniță / Pl: ~țe / E: poamă + -iță] (Reg) 1-2 (Șhp) Poamă (1) (mică). 3 (Spc; șîs ~ de câmp) Fragă. 4 (Bot; îas) Frag (Fragaria vesca). 5 (Spc) Dudă. 6 (Spc) Mură1. 7 (Bot) Coacăz (Ribes rubrum). 8 (Bot; îc) ~-de-baltă Răchițele (Vaccinium oxycoccos). 9 (Bot; îc) ~-de-sânger Salbă moale (Evonimus europaeus).

pomițel sn vz pomețel

pomniță sf vz pomiță

POMIȚĂ, pomițe, s. f. Diminutiv al lui poamă; (în special) fructul bun de mîncat al unei tufe de mure, zmeură, afină etc. A aflat o buruiană cu niște pomițe ca alunele. SBIERA, la CADE.

POMEȚEL, pomețele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pomet (1).

POMIȚĂ, pomițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui poamă; fructul bun de mîncat al unei tufe.

Sinonime

POMIȚĂ s. v. dudă, fragă, mură, zmeură.

pomiță s. v. DUDĂ. FRAGĂ. MURĂ. ZMEURĂ.

Arhaisme și regionalisme

pomițele s.f. pl. (reg.) căpșuni.

pomețel, pomețele, s.n. (pop.) grădiniță cu pomi.

pomiță, pomițe, s.f. (reg.) 1. fragă; dudă; mură; coacăză. 2. (fig.) femeie imorală; poamă.

Intrare: pomițele
pomițele substantiv feminin
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • pomițele
  • pomițelele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • pomițele
  • pomițelelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pomețel
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomețel
  • pomețelul
  • pomețelu‑
plural
  • pomețele
  • pomețelele
genitiv-dativ singular
  • pomețel
  • pomețelului
plural
  • pomețele
  • pomețelelor
vocativ singular —
plural —
pomițel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomițel
  • pomițelul
  • pomițelu‑
plural
  • pomițele
  • pomițelele
genitiv-dativ singular
  • pomițel
  • pomițelului
plural
  • pomițele
  • pomițelelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pomiță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomiță
  • pomița
plural
  • pomițe
  • pomițele
genitiv-dativ singular
  • pomițe
  • pomiței
plural
  • pomițe
  • pomițelor
vocativ singular —
plural —
pomniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomniță
  • pomnița
plural
  • pomnițe
  • pomnițele
genitiv-dativ singular
  • pomnițe
  • pomniței
plural
  • pomnițe
  • pomnițelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pomețel, pomețelesubstantiv neutru

pomiță, pomițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui poamă. DLRLC
    • format_quote A aflat o buruiană cu niște pomițe ca alunele. SBIERA, la CADE. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.