pomeneátă și pomneátă f., pl. ete, ețĭ (cp. cu vsl. pamentĭ și cu rom. pamente și pomenesc). Munt. Vest. Pl. Un fel de pîne împletită (maĭ ales în formă de scară) care se dăruĭește la înmormîntărĭ în credință că pe ĭa se va sui mortu în cer. Dermea albă care se dă de pomană la înmormîntărĭ. (Se anină de dric, prepurĭ, cruce și mînicile săracilor și are un ban legat într’un colț). – În Munt. est și Dobr. pomeneață, pl. ețe: o bucată de hîrtie care fusese lipită în loc de geam și care se ținea acum numaĭ într’un colț, flutura ca o pomeneață (Sandu Aldea, VR. 1909, 4, 66). – Și pomi-.