opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

pomăzuire sf [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 247/25 / Pl: ~ri / E: pomăzui] (Înv) 1 Miruire. 2 (Pex) Botezare. 3 Consfințire.

pomăzui vt [At: CORESI, L. 412/3 / Pzi: ~esc / E: slv помазати] (Înv) 1 A mirui1 clerici, domnitori etc. 2 (Pex) A boteza. 3 A consfinți.

POMĂZUI, pomăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A învesti (un domnitor) în funcție, prin ungere cu mir; a mirui. Înalt-preasfințitul Teoctist... a ieșit la direptate să pomăzuiască pe vodă Ștefan. SADOVEANU, F. J. 14. 2. A boteza. Nu-i mai ajunge tu să-mi pomăzuiești băietul. CONTEMPORANUL, VII 501.

pomăzuĭésc v. tr. (vsl. po-mazati, a unge, d. mazati, a unge; bg. po-mazvam, rus. po-mázatĭ, a unge la botez, mázatĭ, a unge, mazĭ, unsoare. V. mînjesc). Rar. Ung pe cap. Fig. Consacrez, confirm, întăresc. V. miruĭesc.

Ortografice DOOM

pomăzui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăzuiesc, 3 sg. pomăzuiește, imperf. 1 pomăzuiam; conj. prez. 1 sg. să pomăzuiesc, 3 să pomăzuiască

pomăzui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăzuiesc, imperf. 3 sg. pomăzuia; conj. prez. 3 să pomăzuiască

pomăzui (a învesti în funcție, a boteza) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăzuiesc, imperf. 3 sg. pomăzuia; conj. prez. 3 sg. și pl. pomăzuiască

pomăzuesc, -uiască 3 conj., -iuam 1 imp.

Etimologice

pomăzui (-uiesc, pomăzuit), vb. – 1. A unge. – 2. A consacra, a unge. Sl. pomazati (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 88), cf. maslu. – Der. pomazanic, adj. (înv., închinat), din sl. pomazanikŭ; pomazanie, s. f. (consacrare), din sl. pomazanije; pomăzuitură, s. f. (înv., pămătuf de bumbac pentru uns).

Sinonime

POMĂZUIRE s. v. miruire, miruit, ungere.

pomăzuire s. v. MIRUIRE. MIRUIT. UNGERE.

POMĂZUI vb. v. mirui, unge.

pomăzui vb. v. MIRUI. UNGE.

Arhaisme și regionalisme

pomăzui, pomăzuiesc, vb. IV (înv.) 1. (despre clerici, domnitori etc.) a mirui, a boteza. 2. a consfinți, a consacra.

Intrare: pomăzuire
pomăzuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomăzuire
  • pomăzuirea
plural
  • pomăzuiri
  • pomăzuirile
genitiv-dativ singular
  • pomăzuiri
  • pomăzuirii
plural
  • pomăzuiri
  • pomăzuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pomăzui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pomăzui
  • pomăzuire
  • pomăzuit
  • pomăzuitu‑
  • pomăzuind
  • pomăzuindu‑
 singular plural
  • pomăzuiește
  • pomăzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pomăzuiesc
 (să)
  • pomăzuiesc
  • pomăzuiam
  • pomăzuii
  • pomăzuisem
a II-a (tu)
  • pomăzuiești
 (să)
  • pomăzuiești
  • pomăzuiai
  • pomăzuiși
  • pomăzuiseși
a III-a (el, ea)
  • pomăzuiește
 (să)
  • pomăzuiască
  • pomăzuia
  • pomăzui
  • pomăzuise
plural I (noi)
  • pomăzuim
 (să)
  • pomăzuim
  • pomăzuiam
  • pomăzuirăm
  • pomăzuiserăm
  • pomăzuisem
a II-a (voi)
  • pomăzuiți
 (să)
  • pomăzuiți
  • pomăzuiați
  • pomăzuirăți
  • pomăzuiserăți
  • pomăzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pomăzuiesc
 (să)
  • pomăzuiască
  • pomăzuiau
  • pomăzuiră
  • pomăzuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pomăzuire, pomăzuirisubstantiv feminin

pomăzui, pomăzuiescverb

învechit
  • 1. A învesti (un domnitor) în funcție, prin ungere cu mir. DLRLC
    sinonime: mirui unge
    • format_quote Înalt-preasfințitul Teoctist... a ieșit la direptate să pomăzuiască pe vodă Ștefan. SADOVEANU, F. J. 14. DLRLC
  • 2. Boteza. DLRLC
    sinonime: boteza
    • format_quote Nu-i mai ajunge tu să-mi pomăzuiești băietul. CONTEMPORANUL, VII 501. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.