polză sf [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: ? / E: slv польза] (Înv) 1 Folos. 2 Ceea ce servește ca învățătură Si: (îvr) polzuință (2).

pólză f., pl. e (vsl. polĭza). L. V. folos, cîștig. V. hasnă.

polză s. f. – Folos, cîștig. Sl. polĭza (Tiktin). Sec. XVII, înv. ca și der. polzui, vb. (a cîștiga), din sl. polizevati; polzuință, s. f. (folos).

POLZĂ s. v. folos, necesitate, trebuință, utilitate.

polză s. v. FOLOS. NECESITATE. TREBUINȚĂ. UTILITATE.