POLUÁ, poluez, vb. I. Tranz. A face ca aerul, apa, mediul de viață să devină nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deșeurilor industriale, a gazelor de eșapament etc.; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer, ape, mediul de viață) A deveni nociv, a se vicia. [Pr.: -lu-a] – Din fr. polluer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A POLUÁ ~éz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A infecta cu impurități dăunătoare; a murdări făcând nociv; a vicia. /<fr. polluer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLUÁ vb. I. tr. A infecta, a murdări, a face impur (apele, aerul etc.). ♦ (Fig.) A perverti, a murdări, a întina. [Pron. -lu-a. / < fr. polluer, cf. lat. polluere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLUÁ vb. tr. 1. a infecta, a vicia mediul înconjurător cu diverse substanțe nocive. 2. (fig.) a profana, a murdări. (< fr. polluer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POLUÁ vb. a (se) altera, a (se) strica, a (se) vicia. (Aerul din încăpere s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A polua ≠ a depolua, a epura, a purifica
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. poluéz, 3 sg. și pl. polueáză, 1 pl. poluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. poluéze (sil. -lu-e-); ger. poluând (sil. -lu-ând)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink