POLONIZÁ, polonizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) asimila felului de viață, limbii și caracteristicilor poporului polonez. – Polon + suf. -iza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A POLONIZÁ ~éz tranz. A face să se polonizeze. /polon + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE POLONIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile polonezilor; a deveni asemănător cu polonezii. /polon + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

polonizá vb., ind. prez. 1 sg. polonizéz, 3 sg. și pl. polonizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink