POLIZAHARÍDĂ, polizaharide, s. f. Nume dat unor substanțe cu structură macromoleculară, de origine naturală, din clasa hidraților de carbon, rezultate prin policondensarea unor monozaharide. – Din fr. polysaccharide.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIZAHARÍDĂ s.f. Substanță din clasa hidraților de carbon, obținută prin unirea mai multor molecule de monozaharide. [< fr. polysaccharide].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIZAHARÍDĂ s. f. produs macromolecular natural din clasa hidraților de carbon, prin policondensarea mai multor monozaharide. (< fr. polysaccharide)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
polizaharídă s. f., g.-d. art. polizaharídei; pl. polizaharíde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIZAHARÍDE (‹ fr. {i}) s. f. pl. Produși macromoleculari naturali din clasa hidraților de carbon (C6H10O5)n, rezultați prin policondensarea unui număr variabil de monozaharide, în special glucoză. Intră în alcătuirea organismelor vii de diferite tipuri. Cele mai cunoscute p. sunt: celuloza, chitina (cu rol în structura organismelor), amidonul, glicogenul (substanțe de rezervă). Se obțin prin prelucrarea corespunzătoare a unor materii prima, ca: bumbacul, lemnul, stuful, cartofii, cerealele etc.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink