POLIZÁ, polizez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unui obiect cu ajutorul polizorului. ◊ Mașină de polizat = polizor. ♦ A lamina la rece foile de tablă subțire. – Din polizor. Cf. fr. polir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A POLIZÁ ~éz tranz. (piese de metal) A prelucra cu polizorul. /Din polizor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIZÁ vb. I. tr. A șlefui, a lustrui, a face curat, lucios (cu ajutorul polizorului). [Var. polisa vb. I. / < fr. polir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIZÁ vb. tr. 1. a prelucra piese cu ajutorul polizorului. 2. a lamina la rece foi de tablă subțire, recoaptă și decapată, care urmează să fie cositorită. (după fr. polir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

polizá, polizéz, vb. I (înv.) a guverna.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

polizá vb., ind. prez. 1 sg. polizéz, 3 sg. și pl. polizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink