POLITONALÍSM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități diferite; politonalitate. – Din fr. polytonalisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POLITONALÍSM s.n. Politonalitate. [< politonal + -ism].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLITONALÍSM s. n. politonalitate. (< fr. polytonalisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POLITONALÍSM s. v. politonalitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

politonalísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink