POLITONÁL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. – Din germ., engl. polytonal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

POLITONÁL, -Ă adj. Referitor la politonalitate. [Cf. germ. polytonal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

politonál adj. m., pl. politonáli; f. sg. politonálă, pl. politonále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink