POLITOLOGÍE s. f. Știință care studiază activitățile, raporturile, instituțiile politice; știință politică. – Din fr. politologie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLITOLOGÍE f. Ramură a științelor sociale care se ocupă cu studiul politicii. /<fr. politologie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLITOLOGÍE s.f. Știință politică; politicologie. [Gen. -iei. / < fr. politologie, cf. gr. polis – stat, cetate, logos – știință].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLITOLOGÍE s. f. știință care studiază activitățile, relațiile, instituțiile politice. (< fr. politologie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLITOLOGÍE s. v. știință politică.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
politologíe s. f., art. politología, g.-d. politologíi, art. politologíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
politologíe s.f. ◊ „Noțiunea de politologie și-a făcut intrarea în vocabularul științific de-abia de aproximativ două decenii și este folosită pentru a denumi în mod abreviat «Știința politică», în sensul de știință despre politică.” Cont. 2 IX 77 p. 11 (din fr. polit[ic]ologie, it. politologia; PR 1957, DPN 1977; Th. Hristea în LR 3/72 p. 192, atestări din 1969; DP, D.Filoz.; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLITOLOGÍE (‹ fr. {i}) s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile sistemelor politice. Termen propus, în 1954, de E. Fischer Baling și A. Thérive ca denumire pentru știința politică. Inițial s-a ocupat de instituții, ulterior s-a îndreptat spre structurile puterii și procesele decizionale.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink