opțiuni
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

politisire sf [At: GALDI, M. PHAN. 234 / Pl: ~ri / E: politisi] (Înv) 1 Civilizare. 2 Cultivare. 3 Progres.

politisi vt [At: POTECA, F. 359/28 / Pzi: ~sesc / E: ngr ἐπολίτισα (aor ἐπολίτιζω)] (Grî) 1 A civiliza. 2 A cultiva. 3 A face să progreseze.

Arhaisme și regionalisme

politisire, politisiri. s.f. (înv.) politicire (v.).

politisi, politisesc, vb. IV (înv.) a civiliza, a cultiva, a face să progreseze; a politici.

Intrare: politisire
politisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • politisire
  • politisirea
plural
  • politisiri
  • politisirile
genitiv-dativ singular
  • politisiri
  • politisirii
plural
  • politisiri
  • politisirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: politisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • politisi
  • politisire
  • politisit
  • politisitu‑
  • politisind
  • politisindu‑
 singular plural
  • politisește
  • politisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • politisesc
 (să)
  • politisesc
  • politiseam
  • politisii
  • politisisem
a II-a (tu)
  • politisești
 (să)
  • politisești
  • politiseai
  • politisiși
  • politisiseși
a III-a (el, ea)
  • politisește
 (să)
  • politisească
  • politisea
  • politisi
  • politisise
plural I (noi)
  • politisim
 (să)
  • politisim
  • politiseam
  • politisirăm
  • politisiserăm
  • politisisem
a II-a (voi)
  • politisiți
 (să)
  • politisiți
  • politiseați
  • politisirăți
  • politisiserăți
  • politisiseți
a III-a (ei, ele)
  • politisesc
 (să)
  • politisească
  • politiseau
  • politisiră
  • politisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)