POLISINTETÍSM s. n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISINTETÍSM n. Caracter polisintetic al limbii. /<fr. polysynthetisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISINTETÍSM s.n. Faptul, însușirea de a fi polisintetic. [< fr. polysynthéthisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISINTETÍSM s. n. caracter polisintetic al unei limbi. (< fr. polysynthéthisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

polisintetísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink