10 definiții pentru polisintetism
Explicative DEX
POLISINTETISM s. n. Caracteristică a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.
polisintetism sns [At: GRAUR, I. L. 188 / E: fr polysynthétisme] Însușire a unei limbi de a fi formată din fraze alcătuite dintr-un singur cuvânt ca urmare a unirii tuturor părților din frază într-un singur cuvânt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLISINTETISM s. n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POLISINTETISM s.n. Faptul, însușirea de a fi polisintetic. [< fr. polysynthéthisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLISINTETISM s. n. caracter polisintetic al unei limbi. (< fr. polysynthéthisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POLISINTETISM n. Caracter polisintetic al limbii. /<fr. polysynthetisme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
polisintetism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
polisintetism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
polisintetism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
POLISINTETISM s. n. (< fr. polysynthéthisme): însușire a unei limbi în care părțile principale și secundare ale propoziției sunt încorporate într-un singur cuvânt, al cărui punct de plecare este predicatul (v. limbă incorporantă).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
polisintetismsubstantiv neutru
- 1. Caracteristică a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. DEX '09 DN
etimologie:
- polysynthétisme DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.