POLISINTETIC, -Ă, polisintetici, -ce, adj. (Despre unele limbi) Care are frazele formate dintr-un singur termen, ca rezultat al unirii tuturor părților frazei într-un lung cuvânt compus. – Din fr. polysynthétique.

polisintetic, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr polysynthétique] (D. unele limbi) Ale cărei fraze sunt formate dintr-un singur termen ca urmare a unirii tuturor părților din frază într-un lung cuvânt compus Si: incorporant.

POLISINTETIC, -Ă, polisintetici, -ce, adj. (Despre unele limbi) Ale cărei fraze sunt formate dintr-un singur termen, ca rezultat al unirii tuturor părților frazei într-un lung cuvânt compus. – Din fr. polysynthétique.

POLISINTETIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care folosește, în cadrul propoziției, cuvinte lungi și complexe, corespunzătoare mai multor cuvinte din alte limbi; incorporant. [< fr. polysynthétique].

POLISINTETIC, -Ă adj. (despre unele limbi) care încorporează într-un singur cuvânt toate părțile de propoziție; încorporant. (< fr. polysynthétique)

POLISINTETIC ~că (~ci, ~ce) (despre limbi) Care redă sensurile gramaticale ale cuvintelor printr-o succesiune de afixe. /<fr. polysynthétique

*polisintétic, -ă adj. (d. vgr. polýs, mult, și sintetic). Gram. Se zice despre o limbă în care diversele părțĭ ale frazeĭ se contrag într’un fel de prescurtare care formează un singur cuvînt lung, ca în cele maĭ multe limbĭ americane.

polisintetic adj. m., pl. polisintetici; f. polisintetică, pl. polisintetice

polisintetic adj. m., pl. polisintetici; f. polisintetică, pl. polisintetice

polisintetic adj. → sintetic

POLISINTETIC, -Ă adj. (< fr. polysynthétique): în sintagma limbă polisintetică (v.).

POLISINTETIC adj. (LINGV.) incorporant. (Limbă ~.)

POLISINTETIC adj. (LINGV.) incorporant. (Limbă ~.)