POLISILOGÍSM, polisilogisme, s. n. Înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din fr. polysyllogisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISILOGÍSM ~e n. log. Serie de silogisme simple, în care concluzia celui premergător devine una din premisele celui următor. /<fr. polysyllogisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISILOGÍSM s.n. (Log.) Raționament deductiv complex, format din două sau mai multe silogisme unite între ele astfel încât concluzia unuia devine premisa celui următor. [< fr. polysyllogisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISILOGÍSM s. n. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism). (< fr. polysyllogisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

polisilogísm s. n., pl. polisilogísme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink