7 definiții pentru «polisemie»   declinări

POLISEMÍE s. f. Însușire a unor cuvinte sau unități frazeologice de a avea mai multe sensuri; calitatea de a fi polisemantic; polisemantism. – Din fr. polysémie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

!polisemíe s. f., art. polisemía, g.-d. art. polisemíei; pl. polisemíi, art. polisemíile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISEMÍE s. (LINGV.) polisemantism, (rar) plurisemantism, plurisemie. (~ unui cuvânt.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISEMÍE f. lingv. Proprietate a cuvintelor, expresiilor etc. de a avea mai multe sensuri. /<fr. polysémie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISEMÍE s.f. 1. Calitate a unui cuvânt de a avea mai multe sensuri; polisemantism. 2. (Estet.) Proprietate a operei de artă de a avea pentru contemplator mai multe sensuri, care se dezvăluie succesiv în funcție de contextul social-cultural, de momentul istoric în care este receptată opera etc. [Gen. -iei. / < fr. polysémie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLISEMÍE s. f. calitate a unui cuvânt de a avea mai multe semnificații; polisemantism. (< fr. polysémie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

polisemíe s. f., art. polisemía, g.-d. polisemíi, art. polisemíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink