POLINÓM, polinoame, s. n. Expresie algebrică constituită din mai multe monoame, legate între ele prin semnul plus sau minus; suma algebrică a mai multor monoame. – Din fr. polynôme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

POLINÓM ~oáme n. mat. (în opoziție cu monom) Expresie algebrică constituită din mai multe monoame (legate prin semnul „Ș” sau „-”); sumă algebrică a mai multor monoame. /<fr. polynôme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLINÓM s.n. Expresie algebrică formată din mai multe monoame. [< fr. polynome, cf. gr. polys – numeros, nomos – parte, termen].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLINÓM s. n. expresie algebrică formată din mai multe monoame. (< fr. polynome)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

polinóm s. n., pl. polinoáme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink