POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. (Depr.) Expunere, relatare excesiv de amplă (și de prolixă); vorbărie. [Var.: polologhíe s. f.] – Din ngr. poliloghía.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

POLILOGHÍE ~e f. Expunere foarte amplă și confuză; vorbărie. [Art. G.-D poliloghiei] /<ngr. poliloghía
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poliloghíe/(fam.) polologhíe s. f., art. poliloghía/polologhía, g.-d. art. poliloghíei/polologhíei; pl. poliloghíi/polologhíi, art. poliloghíile/polologhíile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

POLILOGHÍE s. v. vorbărie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poliloghíe s. f., art. poliloghía, g.-d. art. poliloghíei; pl. poliloghíi, art. poliloghíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink