POLIGONACÉE, poligonacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate apetale; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. polygonacées, lat. polygonaceae.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIGONACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu frunze alterne, flori mici, fără petale, și fructe nuculiforme în trei muchii (reprezentanți: măcrișul, troscotul, hrișca etc.). 2) Plantă din această familie. [Sil. -ce-e] /<fr. polygonacées, lat. polygonaceae
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIGONACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale din care fac parte măcrișul, spanacul etc.; poligonee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. polygonacées].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIGONACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale: măcrișul, spanacul etc. (< fr. polygonacées)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIGONACÉE s. (BOT.) (rar) poligonee.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
poligonacée s. f., pl. poligonacée
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLIGONACÉE (‹ fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, cele mai multe erbacee, cu frunze alterne, întregi, simple, cu stipele concrescute, cu flori mici, cu perigon sepaloid sau petaloid, larg răspândite pe glob (Polyagonacee). Cuprinde unele plante de cultură ca hrișca și reventul, dar majoritatea sunt plante spontane (ex. troscotul, ștevia, broscarița).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink