POLIGNÍ, polignesc, vb. IV. 1. Tranz. A doborî, a ucide. 2. Refl. (Despre plante) A se culca la pământ. – Slav (v. sl. legnonti, pol. polegnać).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIGNÍ vb. v. apleca, arunca, atârna, azvârli, cădea, coborî, culca, curba, dărâma, doborî, înclina, încovoia, îndoi, întinde, lăsa, lungi, pleca, prăbuși, prăvăli, răsturna, trânti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poligní (polignésc, polignít), vb. – A dărîma, a abate, a da jos, a face să cadă. Sl. polegnąti (Cihac, II, 274; Tiktin; Conev 71).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

POLIGNÍRE, poligniri, s. f. v. POLIGNI. – [DLRM, Sinonime]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink