POLIGENÉZĂ s. f. Concepție după care fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor unic, ci au origini multiple. – Poli- + geneză. Cf. fr. polygénisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIGENÉZĂ f. Concepție conform căreia fenomenele din natură și din societate au geneză multiplă. /poli- + geneză
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIGENÉZĂ s.f. Concepție potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. [După fr. polygénisme, cf. gr. polys – numeros, genesis – origine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIGENÉZĂ s. f. 1. concepție potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. 2. descendentă din mai multe linii parentale. (< fr. polygénèse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

poligenéză s. f., g.-d. art. poligenézei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink