POLIGAMÍE s. f. Formă de căsătorie apărută o dată cu sclavia patriarhală, întâlnită și astăzi la unele popoare de religie mahomedană, în care un bărbat are dreptul să se căsătorească în același timp cu mai multe femei; situație în care se găsește un poligam. ♦ Infracțiune comisă de bărbatul căsătorit în același timp cu mai multe femei. – Din fr. polygamie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIGAMÍE f. 1) Căsătorie în același timp cu mai multe femei. 2) (la plante) Caracter poligam. /<fr. polygamie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIGAMÍE s.f. Starea, situația de poligam. [Gen. -iei. / < fr. polygamie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLIGAMÍE s. f. stare, situație de poligam. (< fr. polygamie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

poligamíe s. f., art. poligamía, g.-d. poligamíi, art. poligamíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink