POLIELÉU, polieleuri, s. n. Cântare bisericească ortodoxă intercalată în slujba utreniei la anumite sărbători. [Pr.: -li-e-] – Din sl. polielei.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de cata | Greșeală de tipar | Permalink

polieléu, polieléie, s.n. (înv.) candelabru.
Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

polieléu (polieléie), s. n. – Nume special dat psalmilor 134 și 135. – Var. polileu. Mgr. πολυέλεος „foarte milostiv”.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

polieléu (polieléie), s. n. – Candelabru. Ngr. πολυέλαιος.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

polieléu s. n. (sil. -li-e-), art. polieléul; pl. poliéleie/poliéleuri
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink