opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

policni2 v vz poligni

policni1 vi [At: LEXIC REG. 106 / Pzi: 3 ~nește / E: nct] (Buc) A cădea brumă.

poligni [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 170 / V: (reg) ~icni / Pzi: ~nesc / E: bg полегна] 1 vt (Înv) A doborî pe cineva la pământ. 2 vt (Înv; pex) A omorî pe cineva trântind la pământ sau călcând în picioare. 3 vr (Reg; d. cereale, plante textile) A se apleca la pământ. 4 vr (Buc; fig; îf policni) A se subestima.

POLIGNI, polignesc, vb. IV. (Rar) 1. Tranz. A culca la pămînt, a doborî, a ucide. Așa lovind viteza ostișoară, în turcime trupuri polignește. BUDAI-DELEANU, la CADE. 2. Refl. (Despre plante, mai ales despre cereale). A se apleca la pămînt, a se culca.

POLIGNI, polignesc, vb. IV. 1. Tranz. A doborî, a ucide. 2. Refl. (Despre plante) A se culca la pămînt. – Slav (v. sl. legnonti, pol. polegnać).

polignì v. a cădea la pământ (din pricina vântului și a ploilor): grâul se polignește. [Pol. POLEGNÕC].

polignésc v. tr. (vsl. *po-legnonti, d. legnonti, lešti-legon, a se culca, a se trînti; pol. pelegać, polegnać. V. polog, polejnic, olejesc 2, prilejesc). Vechĭ. Azĭ est. Culc, dobor, trîntesc, pătulesc: trupurĭ polignite, ploaĭa a polignit grîu, grîu s’a polignit de ploaĭe. – Și pologesc și pălăngesc.

Etimologice

poligni (polignesc, polignit), vb. – A dărîma, a abate, a da jos, a face să cadă. Sl. polegnąti (Cihac, II, 274; Tiktin; Conev 71).

Sinonime

POLIGNI vb. v. apleca, arunca, atârna, azvârli, cădea, coborî, culca, curba, dărâma, doborî, înclina, încovoia, îndoi, întinde, lăsa, lungi, pleca, prăbuși, prăvăli, răsturna, trânti.

poligni vb. v. APLECA. ARUNCA. ATÎRNA. AZVÎRLI. CĂDEA. COBORÎ. CULCA. CURBA. DĂRÎMA. DOBORÎ. ÎNCLINA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI. ÎNTINDE. LĂSA. LUNGI. PLECA. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRÎNTI.

Arhaisme și regionalisme

policni, pers. 3. sg. policnește, vb. IV (reg.) a bruma.

Intrare: policni
policni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: poligni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poligni
  • polignire
  • polignit
  • polignitu‑
  • polignind
  • polignindu‑
 singular plural
  • polignește
  • poligniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polignesc
 (să)
  • polignesc
  • poligneam
  • polignii
  • polignisem
a II-a (tu)
  • polignești
 (să)
  • polignești
  • poligneai
  • poligniși
  • poligniseși
a III-a (el, ea)
  • polignește
 (să)
  • polignească
  • polignea
  • poligni
  • polignise
plural I (noi)
  • polignim
 (să)
  • polignim
  • poligneam
  • polignirăm
  • poligniserăm
  • polignisem
a II-a (voi)
  • poligniți
 (să)
  • poligniți
  • poligneați
  • polignirăți
  • poligniserăți
  • poligniseți
a III-a (ei, ele)
  • polignesc
 (să)
  • polignească
  • poligneau
  • poligniră
  • poligniseră
policni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poligni, polignescverb

rar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.