POLICITEMÍE, policitemii, s. f. (Med.) Poliglobulie. – Din fr. polycythémie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLICITEMÍE ~i f. Stare patologică constând din creșterea peste limitele normei a numărului de globule roșii în sânge; poliglobulie; eritrocitoză. [G.-D. policitemiei] /<fr. polycythémie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLICITEMÍE s. f. poliglobulie. (< fr. polycythémie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
POLICITEMÍE s. v. poliglobulie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
policitemíe s. f. (sil. mf. -cit-), art. policitemía, g.-d. art. policitemíei; pl. policitemíi, art. policitemíile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
policitemíe s.f. (med.) Boală caracterizată prin creșterea numărului de globule roșii ◊ „Potrivit unui studiu publicat într-o revistă americană, tutunul este, fără îndoială, principala cauză a unei maladii a sângelui, policitemia, ce se manifestă prin puternice dureri de cap, oboseală și chiar leșinuri.” R.l. 7 I 78 p. 6 (din fr. polycythémie; L; DM, DZ; DEX)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink