POLICÁR, policari, s. m. Degetul gros de la mână. – Din lat. pollicaris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POLICÁR ~i m. Degetul mare al mâinii. /<lat. pollicaris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLICÁR s.m. (Anat.) Degetul gros de la mână; police. [< lat. pollicaris].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POLICÁR s. m. degetul gros de la mână. (< lat. pollicaris)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POLICÁR s. (ANAT.) (pop.) puricar. (~ este degetul gros de la mână.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

policár (policári), s. m. – Degetul gros de la mînă. – Mr. pulicar. Lat. pollĭcāris (sec. XIX), cf. REW 6638. Părerea lui Philippide, II, 651, că acest cuvînt aparține fondului tradițional, este valabilă numai pentru mr.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

policár s. m., pl. policári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink