POLICÁR, policari, s. m. Degetul gros de la mână. – Din lat. pollicaris.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de oprocopiuc | Greșeală de tipar | Permalink

POLICÁR ~i m. Degetul mare al mâinii. /<lat. pollicaris
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

POLICÁR s. m. degetul gros de la mână. (< lat. pollicaris)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

POLICÁR s.m. (Anat.) Degetul gros de la mână; police. [< lat. pollicaris].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

policár (policári), s. m. – Degetul gros de la mînă. – Mr. pulicar. Lat. pollĭcāris (sec. XIX), cf. REW 6638. Părerea lui Philippide, II, 651, că acest cuvînt aparține fondului tradițional, este valabilă numai pentru mr.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

POLICÁR s. (ANAT.) (pop.) puricar. (~ este degetul gros de la mână.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

policár s. m., pl. policári
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink