polfăit¹ sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: (rar) ~uri / E: polfăi] (Reg) 1 Polfăială (1). 2 Molfăială. 3 Polfăială (3).

polfăit², ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: polfăi] (Mun) 1 Care mănâncă încet, molfăind în gingii. 2 Care mișcă luleaua în gură în timp ce fumează. 3 (Pex; d. fumat) Care se practică prin mișcarea lulelei în gură cu limba. 4 Care vorbește cu greutate și nedeslușit.

polfăit¹ s.n. (reg.) polfăială (v.).

polfăit², -ă, adj. (reg.) 1. care mănâncă încet, molfăind în gingii. 2. care poartă luleaua în gură în timp ce fumează. 3. care vorbește cu greutate și nedeslușit.