polfăi [At: COMAN, GL. / Pzi: ~esc / E: fo cf molfăi] 1 vt(a) (Reg) A mânca lacom și cu zgomot Si: (pop) a chelfăi. 2 vt(a) (Olt; Mun) A molfăi. 3 vi (Mun) A vorbi încet și nedeslușit.

polfăi, polfăiesc, vb. IV (reg.) 1. a mânca lacom și cu zgomot; a clefăi. 2. a molfăi, a morfoli (a mesteca încet și cu greutate un aliment). 3. a vorbi încet și nedeslușit.