poledița viim [At: H XVIII, 136 / V: ~ejnița, (cscj) ~ți / Pzi: 3 ~țează, polediță / E: polediță] (Reg) A se face polei¹ (1).

polecniță sf vz polediță

polediță sf [At: LB / V: (îrg) ~egni~, (înv) ~eviță, (reg) ~ecniță, ~eghiță, ~etiță, polighiță, poliviță / Pl: ~țe / E: bg поледица, srb poledica] 1 (Îrg) Polei¹ (1). 2 (Mol; Buc; pex) Chiciură. 3 (Îvr; îf polegniță) Brumă. 4 (Îvr; îaf) Sloi¹ care plutește pe apă. 5 (Trs; îaf) Zăpadă.

polediți v vz poledița

poleghiță sf vz polediță

polegniță sf vz polediță

polejnița v vz poledița

poletiță sf vz polediță

poleviță sf vz polediță

polighiță sf vz polediță

poliviță sf vz polediță

polegniță f. Tr. V. poleiu.

poleiu n. ploaie înghețată ce cade pe plante. [Și vechiu Mold. polegniță = serb. POLEDIȚA, poleiu].

polécniță și -gniță f., pl. e, V. poleĭ 2.

2) poléĭ n., pl. eĭurĭ și eĭe (d. vsl. polediti sen, a se acoperi cu gheață, d. ledŭ, gheață; sîrb. bg. paledica, poleĭ, de unde vine și polégniță, -cniță și póliviță în Ban. Trans.). Gheață supțire care provine dintr’o ploaĭe măruntă care îngheață îndată ce se depune pe petre, ramurĭ ș. a. – Și políce f. (Mold. Rar).

póliviță f., pl. e. V. poleĭ 2.

polegniță (-țe), s. f. – Brumă; polei. – Var. polejniță, poleghiță, polighiță, poliviță. Sb., cr. poledica (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Tiktin). În Trans.

POLEDIȚĂ s. v. ghețuș, polei.

polediță s. v. GHEȚUȘ. POLEI.

poledița, pers. 3 sg. poledițează, vb. I (reg.) a se face polei, a se polidi.

polediță, poledițe, s.f. (înv. și reg.) 1. polei. 2. chiciură. 3. brumă.

polegniță s.f. (reg.) 1. polei. 2. brumă. 3. zăpadă.