2 definiții pentru polcovnicat
Explicative DEX
polcovnicat sn [At: RĂDULESCU-CODIN, M. N. 18 / Pl: ~uri / E: polcovnic + -at] (Rar) 1-2 Polcovnicie (1-2).
Arhaisme și regionalisme
polcovnicat, polcovnicaturi, s.n. (înv.) funcția de polcovnic (v.); polcovnicie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: polcovnicat
polcovnicat substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)