pojiță¹ sf [At: BARCIANU / A și: pojiță / Pl: ~țe / E: cf nojiță] (Reg) 1 Piele de oaie (cu păr) folosită la confecționarea cojoacelor și a altor obiecte de îmbrăcăminte. 2 Fâșie de piele de oaie sau de miel, fără lână, de culoare albă, folosită în cojocărie la ornamentarea cojoacelor, a traistelor etc. 3 Ață de piele cu care se cos peticele pe cojoc. 4 Ață împreună cu învelișul ce leagă lâna la furcă. 5 Șipcă de lemn fixată pe grinzile pridvorului, pe partea din afară.

pojiță (-țe), s. f. – Piele de oaie argăsită și fără păr, pe care o poartă ciobanii iarna, între obială și opincă. Sl. (bg., sb.) žica (› jiță) cu pref. podŭ „pe sub”. Este probabil dubletul lui pojghiță, s. f. (membrană, pieliță; strat subțire), pe care Scriban îl lega greșit de ceh. pošvice „teacă”.

pojiță, pojițe, s.f. (reg.) 1. piele de oaie sau de miel, fără lână, de culoare albă, folosită în cojocărie; meșină. 2. piele de oaie (cu lână pe ea) folosită la confecționarea cojoacelor și a altor obiecte de îmbrăcăminte. 3. șipcă de lemn fixată pe grinzile unui pridvor, pe partea din afară.