POJÁRNIȚĂ, pojarnițe, s. f. (Bot.; pop.) Sunătoare. – Pojar + suf. -niță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POJÁRNIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină erectă, înaltă, având frunze alungite și flori galbene-aurii, dispuse în inflorescente terminale, folosită în scopuri medicinale; sunătoare. /pojar + suf. ~niță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POJÁRNIȚĂ s. v. sunătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POJÁRNIȚĂ s. v. sunătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pojárniță, pojárnițe, s.f. 1. (pop.) sunătoare, pojar, pojarnică, pojărnică. 2. (înv. și reg.) loc pe care a fost un foc mare, un incendiu; morman de jeratic. 3. (reg.) epidemie de pojar.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pojárniță s. f., g.-d. art. pojárniței; pl. pojárnițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink