pohor s [At: DDRF / Pl: nct / E: nct] (Reg) Bucată de țesătură cu care se acoperă un obiect.

pohór n., pl. oare (cp. cu rus. povora, gard împletit). Mold. P. P. Învălitoare de pînză (față de masă, gĭulgĭ ș. a.).

pohor (-oare), s. n. – Cuvertură, față de masă, covor. Origine incertă. După Tiktin, din sl. vrĕti „a închide”, cf. rus. povora „gratii”.

pohor s.n. (reg.) bucată de țesătură care servește la acoperirea unui obiect.