pohoială sf [At: DOSOFTEI, V. S. 115^r/32 / V: (pop) pohăi~, pohlea, poivea~, povăi~, povâi~, povoi~, puhăi~, puhoală, puh~, puhui~, vopăi~ / P: ~ho-ia~ / Pl: ~iele / E: nct] 1 (Mpp; mpl) Cataractă. 2 (Mpp; mpl) Leucom. 3 (Mpp; mpl; îf povoială) Epiforă. 4 (Mpp; mpl) Urdoare. 5 (Mpp; mpl) Conjunctivită granuloasă. 6 (Pop; îe) A avea (sau a i se pune cuiva) ~iele (ori ~ielele) pe ochi Se spune despre cei lipsiți de spirit de observație, de perspicacitate. 7 (Pop; îe) A-i lua (cuiva) ~ielele de pe ochi A face pe cineva să înțeleagă sau să vadă un lucru Si: a lămuri. 8 (Îrg) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele Si: prapur. 9 (Trs; Olt; Mun) Parte de jos a burții animalelor, deasupra coapselor. 10 (Atm; reg; spc) Vintre. 11 (Olt; Trs) Parte a corpului animalelor situată între ultima coastă și osul șoldului, formând o adâncitură. 12 (Atm; reg; îf povăială) Șiră a spinării. 13 (Reg; lpl; îf povâieli) Margini ale blănii de miel care nu sunt acoperite cu lână și care, din această cauză, nu se pot folosi la confecționarea căciulilor și a pieptarelor.

pohoĭálă, V. povoĭală.

pohăială sf vz pohoială

pohlea^[1] sf vz pohoială corectat(ă)

poiveală sf vz pohoială

povăială sf vz pohoială

povâială sf vz pohoială

povoială sf vz pohoială

puhăială² sf vz pohoială^[1] corectat(ă)

puhoală sf vz pohoială^[1] corectat(ă)

puhoială sf vz pohoială

puhuială sf vz pohoială^[1] corectat(ă)

vopăială sf vz pohoială

pohoeală¹ f. boala calului când nu vede, ochii fiindu-i curați. [Lit. scursoare: v. puhoiu].^[1]

puhăeală f. V. pohoeală.

povăĭálă, V. povoĭală.

povoĭálă și -ăĭálă f., pl. ĭelĭ (vsl. rus. povóĭ, gĭulgĭ, adică „perdea peste ochĭ”). Slăbirea vederiĭ ca cum s’ar fi pus o perdea peste ochĭ fără ca ochiĭ să fie turburĭ. – În est poh- și puh-, în vest și împov-.

POHOIALĂ s. v. albeață, cataractă.

pohoială s. v. ALBEAȚĂ. CATARACTĂ.

pohoială, s.f. (înv. și reg.) 1. boală de ochi la cai, datorită căreia aceștia nu mai văd drumul (cataractă, leucom, epitoră, urdoare). 2. membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; prapur. 3. partea de jos a burții animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situată între ultima coastă și osul șoldului, formând o adâncitură; deșert, flămânzare. 5. (în forma: povăială) șira spinării, spatele. 6. (la pl.; în forma: povâieli) marginile blănii de miel care nu sunt acoperite de lână și care din această cauză nu se pot folosi la căciuli și pieptare.