14 definiții pentru pogon

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POGON, pogoane, s. n. 1. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, folosită în trecut mai ales în Țara Românească și egală cu cca 0,5 ha. 2. Bucată de pământ (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantație de această mărime. 4 Cantitate de produse obținute de pe un pogon (2). – Din bg. pogon.

pogon1 sn [At: NECULCE, L. 32 / Pl: ~oane / E: bg погон] 1 Unitate de măsură pentru suprafețele de teren agricol, a cărei mărime a variat, după epoci, regiuni și culturi, în jurul unei jumătăți de hectar Si: iugăr. 2 Bucată de pământ de un pogon (1). 3 Teren cultivat având această suprafață. 4 Cantitate de produse obținute de pe un pogon1 (3).

POGON, pogoane, s. n. 1. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, a cărei mărime variază, după epoci și regiuni, în jurul unei jumătăți de hectar. 2. Bucată de pământ (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantație de această mărime. ♦ Cantitate de produse obținute de pe un pogon (2). – Din bg. pogon.

POGON, pogoane, s. n. 1. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren echivalînd cu jumătate de hectar (sau cu 5011,79 m2). Voi știți via aia... de patru pogoane? PREDA, Î. 124. Ară un pogon pe zi. La PAMFILE, A. R. 35. Bogatul îns-atunci pogoanele măsoară, Tot numără clăcașii ce-l văd și se-nfioară, Gîndind la dijma lor. BOLLIAC, O. 68. 2. Bucată de pămînt (avînd unitatea de măsură de mai sus). Mi-am durat și eu o dugheniță pe răzășia mea, ca să-mi vînd vinu de la pogoanele din deal. ALECSANDRI, T. 1538.

POGON ~oane n. 1) Unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, egală aproximativ cu jumătate de hectar. 2) Lot de pământ de această mărime. /<bulg. pogon

pogon n. 1. od. măsură de suprafață de 1296 st. sau 5012,08 mp.; 2. pogon plantat cu viță de vie. [Bulg. POGONĬ, lit. alungare (sensul vorbei în rusește), de unde stânjen în lung].

pogón n., pl. oane (vsl. po-gonŭ, goană, [adică „goana boilor ca să are atîta pămînt într’o zi”], persecuțiune, expedițiune; rus. pogón, urmărire. V. goană, od-gon). Munt. O măsură de suprafață (în lungime 24 de prăjinĭ de cîte 3 stînjenĭ, în lățime 6 prăjinĭ, adică 1296 de stînjenĭ pătrațĭ saŭ 5011, 79 m.p., cam ½ ectar). Mold. O măsură de suprafață la viĭ (prăjinĭ 40 pe 4, adică 1440 de stînjenĭ moldoveneștĭ pătrațĭ saŭ ½ falce, cam ¾ din ectar). În general, loc mic plantat cu viță de vie.

Pogoanele n. pl. comună în jud. Buzău: 4200 loc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pogon (pogoane), s. n. – Măsură agrară, egală cu 5011,79 m2. – Megl. pogon. Sl. pogonŭ, de la pogoniti „a mîna boii”, însemna la început întinderea pe care o arau doi boi într-o zi, cf. sp. arada, yugada, yunta (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 124; Conev 70), cf. bg. pogon.Der. pogonărit, s. n. (impozit pe vii, creat de Dabija în 1662, suprimat tot de el în 1664, reintrodus de Nicolae Mavrocordat (1714), și din nou desființat in 1744. În 1803 valora doi taleri de fiecare pogon; pogonar (var. pogonaș, pogonici), s. m. (Mold., ziler care lucra într-o vie); pogonesc, adj. (Mold., care formează o bucată întreagă de un pogon); pogoni, vb. (înv., a goni), din sl. pogoniti; pogonici, s. m. (Trans., persoană care mînă vitele), cf. Miklosich, Slaw. Elem., 36. Pogonici este și numele care se dă ariciului în unele cîntece de copii; după Diculescu, Elementele, 493, ar fi cuvînt diferit, din gr. πώγων „barbă”, părere nu foarte convingătoare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POGOANELE, oraș în jud. Buzău, situat în V C. Bărăganului; 7.900 loc. (2003). Întreprindere metalurgică. Fabrici de producere a oxigenului și a filtrelor pentru autoturisme, de produse lactate, de covoare persane, prosoape și broderii; morărit și panificație. Centru viticol și de vinificație. Localitatea a luat naștere la mijlocul sec. 19, cu numele Țuguiatu-Pământeni; ulterior, locuitorii au denumit-o Țuguiatu-Pogoanele, luând apoi numele actual. Declarată oraș la 18 apr. 1989. Biserica Adormirea Maicii Domnului (sec. 19). Rezervație forestieră (pădurea Văleanca, 1,4 ha), alcătuită din stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), din 1975.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pogon, pogoane s. n. (friz.) barbă mare care trebuie rasă.

Intrare: pogon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pogon
  • pogonul
  • pogonu‑
plural
  • pogoane
  • pogoanele
genitiv-dativ singular
  • pogon
  • pogonului
plural
  • pogoane
  • pogoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pogon, pogoanesubstantiv neutru

  • 1. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, folosită în trecut mai ales în Țara Românească și egală cu cca 0,5 ha. DEX '09 DLRLC
    diminutive: pogonaș
    • format_quote Voi știți via aia... de patru pogoane? PREDA, Î. 124. DLRLC
    • format_quote Ară un pogon pe zi. La PAMFILE, A. R. 35. DLRLC
    • format_quote Bogatul îns-atunci pogoanele măsoară, Tot numără clăcașii ce-l văd și se-nfioară, Gîndind la dijma lor. BOLLIAC, O. 68. DLRLC
  • 2. Bucată de pământ (agricol) de un pogon; teren cultivat, plantație de această mărime. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mi-am durat și eu o dugheniță pe răzășia mea, ca să-mi vînd vinu de la pogoanele din deal. ALECSANDRI, T. 1538. DLRLC
    • 2.1. Cantitate de produse obținute de pe un pogon. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.