dexonline

info

3 intrări

18 definiții

explicative DEX (14)
etimologice (1)
arhaisme și regionalisme (3)

Explicative DEX

poghircit², ~ă a [At: KLEIN, D. 401 / Pl: ~iți, ~e / E: poghirci] (Trs; înv; d. fructe, cereale rămase după cules) Care este adunat, strâns.

poghircit¹ sn [At: DDRF / V: pogâr~, pobâr~ / Pl: (rar) ~uri / E: poghirci] (Reg) Poghircire.

boghirci v vz poghirci

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

pobârci² v vz poghirci

pobârcit sn vz poghircit¹

pobirci² v vz poghirci^[1] corectat(ă)

În original, greșit tipărit: vz poghirici — LauraGellner

pogări v vz poghirci

pogârci² v vz poghirci

pogârcit sn vz poghircit¹

poghirci vt [At: KLEIN, D. 401 / V: (îrg) pobârci, (înv) pogări, pobi~, (reg) pogârci, porg~^[1], borghirci / Pzi: ~rcesc / E: bg побиркам, srb pabirčiti] (Fșa) 1 (Reg) A aduna cereale, fructe rămase după cules Si: a strânge. 2 (Îrg) A fura.

Referința încrucișată recomandă varianta de față în forma: porghici — LauraGellner

porghici²^[1] v vz poghirci

În definiția principală, varianta de față este tipărită: porghirci — LauraGellner

pogârcì v. Mold. a culege spicele lăsate în urmă. [Și pobârcì = serb. POBIRČITI, a spicui].

pobîrcésc (Mold.) și pogîrcésc (Mold. Munt.), și poghircésc (Trans.) v. tr. (sîrb. pa-birčiti, a culege spice după seceriș, pabirak, pobîrcire, vsl. pabirĭ, pabirŭkŭ, strugure rămas după cules, pobirŭkŭ, culegere, po-birati, a culege, d. bratiberon, a lua, a culege. V. sobor). Culeg spicele rămase după seceriș, struguriĭ rămașĭ după cules ș. a.: găinile pogîrcesc zoană la treĭerat. V. spicuĭesc, tăbîrcesc.

poghircésc și pogîrcésc, V. pobîrcesc.

Etimologice

pogîrci (-cesc, -it), vb. – 1. (Refl.) A se strînge, a se zgîrci, a se boți, a se plisa. – 2. A spicui, a culege spicele căzute. – Var. poghirci, Mold. pogîrji, pobîrci. Sl. grŭciti „a strînge”, cu suf. po-. Ultima var. s-a contaminat cu sl. pobirŭkŭ „culegere”, pabirŭkŭ „strugure necules”, sb. pabirčiti „a spicui”. Explicația din rom. numai pentru ultimul etimon (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 272), este insuficientă. – Der. poghircă, s. f. (Mold., stîrpitură, lepădătură; pleavă de cînepă). Cf. sgîrci, pobir.

Arhaisme și regionalisme

poghircit, -ă, adj. (reg.; despre fructele rămase după cules) care este adunat, strâns.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

pogârci, pogârcesc, vb. IV (reg.) a culege spicele lăsate în urmă.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

poghirci, poghircesc, vb. IV (reg.) 1. (înv. și reg.; despre cereale sau fructe rămase după cules) a aduna, a strânge. 2. (reg.) a fura.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: poghircit (acțiune)

poghircit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	poghircit	poghircitul
nominativ-acuzativ	plural	poghircituri	poghirciturile
genitiv-dativ	singular	poghircit	poghircitului
genitiv-dativ	plural	poghircituri	poghirciturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

pobârcit substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	pobârcit	pobârcitul pobârcitu‑
nominativ-acuzativ	plural	pobârcituri	pobârciturile
genitiv-dativ	singular	pobârcit	pobârcitului
genitiv-dativ	plural	pobârcituri	pobârciturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

pogârcit substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	pogârcit	pogârcitul pogârcitu‑
nominativ-acuzativ	plural	pogârcituri	pogârciturile
genitiv-dativ	singular	pogârcit	pogârcitului
genitiv-dativ	plural	pogârcituri	pogârciturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: poghircit (adj.)

poghircit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	poghircit	poghircitul	poghircită	poghircita
nominativ-acuzativ	plural	poghirciți	poghirciții	poghircite	poghircitele
genitiv-dativ	singular	poghircit	poghircitului	poghircite	poghircitei
genitiv-dativ	plural	poghirciți	poghirciților	poghircite	poghircitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: poghirci

poghirci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) poghirci	poghircire	poghircit poghircitu‑	poghircind poghircindu‑	singular	plural
		(a) poghirci	poghircire	poghircit poghircitu‑	poghircind poghircindu‑	poghircește	poghirciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	poghircesc	(să) poghircesc	poghirceam	poghircii	poghircisem
	a II-a (tu)	poghircești	(să) poghircești	poghirceai	poghirciși	poghirciseși
	a III-a (el, ea)	poghircește	(să) poghircească	poghircea	poghirci	poghircise
plural	I (noi)	poghircim	(să) poghircim	poghirceam	poghircirăm	poghirciserăm poghircisem
	a II-a (voi)	poghirciți	(să) poghirciți	poghirceați	poghircirăți	poghirciserăți poghirciseți
	a III-a (ei, ele)	poghircesc	(să) poghircească	poghirceau	poghirciră	poghirciseră

pobârci

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pobirci

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pogări

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pogârci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pogârci	pogârcire	pogârcit pogârcitu‑	pogârcind pogârcindu‑	singular	plural
		(a) pogârci	pogârcire	pogârcit pogârcitu‑	pogârcind pogârcindu‑	pogârcește	pogârciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pogârcesc	(să) pogârcesc	pogârceam	pogârcii	pogârcisem
	a II-a (tu)	pogârcești	(să) pogârcești	pogârceai	pogârciși	pogârciseși
	a III-a (el, ea)	pogârcește	(să) pogârcească	pogârcea	pogârci	pogârcise
plural	I (noi)	pogârcim	(să) pogârcim	pogârceam	pogârcirăm	pogârciserăm pogârcisem
	a II-a (voi)	pogârciți	(să) pogârciți	pogârceați	pogârcirăți	pogârciserăți pogârciseți
	a III-a (ei, ele)	pogârcesc	(să) pogârcească	pogârceau	pogârciră	pogârciseră

boghirci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) boghirci	boghircire	boghircit boghircitu‑	boghircind boghircindu‑	singular	plural
		(a) boghirci	boghircire	boghircit boghircitu‑	boghircind boghircindu‑	boghircește	boghirciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	boghircesc	(să) boghircesc	boghirceam	boghircii	boghircisem
	a II-a (tu)	boghircești	(să) boghircești	boghirceai	boghirciși	boghirciseși
	a III-a (el, ea)	boghircește	(să) boghircească	boghircea	boghirci	boghircise
plural	I (noi)	boghircim	(să) boghircim	boghirceam	boghircirăm	boghirciserăm boghircisem
	a II-a (voi)	boghirciți	(să) boghirciți	boghirceați	boghircirăți	boghirciserăți boghirciseți
	a III-a (ei, ele)	boghircesc	(să) boghircească	boghirceau	boghirciră	boghirciseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

poghircit, poghirciturisubstantiv neutru

1. regional Poghircire. MDA2

sinonime: poghircire

etimologie:

poghirci MDA2

poghircit, poghircităadjectiv

1. regional învechit (Despre fructe, cereale rămase după cules) Care este adunat, strâns. MDA2

etimologie:

poghirci MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.