dexonline

info

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

POGĂCEA, pogăcele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui pogace; pogăcioară. – Pogace + suf. -ea.

pogăcea sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ele / E: pogace + -ea] 1-2 (Reg; șhp) Pogace (2) (mică) Si: (reg) pepenaș, pogăcioară (1-2), pogăciță (1-2).

POGĂCEA, pogăcele, s. f. Diminutiv al lui pogace.

pogăci vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~ăcesc / E: pogace] (Îvr) A mânca des pogăci (1).

Ortografice DOOM

pogăcea (reg.) s. f., art. pogăceaua, g.-d. art. pogăcelei; pl. pogăcele

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

pogăcea (reg.) s. f., art. pogăceaua, g.-d. art. pogăcelei; pl. pogăcele, art. pogăcelele

pogăcea s. f., art. pogăceaua, g.-d. art. pogăcelei; pl. pogăcele

Enciclopedice

POGĂCEAUA, com. în jud. Mureș, situată în N colinelor Comlodului, pe râul Bologa; 2.023 loc. (2003). Expl. de gaze naturale. Satul P. este menționat documentar în 1345.

Arhaisme și regionalisme

POGĂCI vb. (Ban.) A mînca (des) pogace. Pogĕcsesk. Azymis frequentor utor. AC, 361. Etimologie: pogace + suf. -i. Vezi și pogace.

pogăci, pogăcesc, vb. IV (înv.) a mânca frecvent pogăci (turte din mălai cu jumări).

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: pogăcea

pogăcea substantiv feminin

substantiv feminin (F154) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	pogăcea	pogăceaua
nominativ-acuzativ	plural	pogăcele	pogăcelele
genitiv-dativ	singular	pogăcele	pogăcelei
genitiv-dativ	plural	pogăcele	pogăcelelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: pogăci

pogăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) pogăci	pogăcire	pogăcit pogăcitu‑	pogăcind pogăcindu‑	singular	plural
		(a) pogăci	pogăcire	pogăcit pogăcitu‑	pogăcind pogăcindu‑	pogăcește	pogăciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	pogăcesc	(să) pogăcesc	pogăceam	pogăcii	pogăcisem
	a II-a (tu)	pogăcești	(să) pogăcești	pogăceai	pogăciși	pogăciseși
	a III-a (el, ea)	pogăcește	(să) pogăcească	pogăcea	pogăci	pogăcise
plural	I (noi)	pogăcim	(să) pogăcim	pogăceam	pogăcirăm	pogăciserăm pogăcisem
	a II-a (voi)	pogăciți	(să) pogăciți	pogăceați	pogăcirăți	pogăciserăți pogăciseți
	a III-a (ei, ele)	pogăcesc	(să) pogăcească	pogăceau	pogăciră	pogăciseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

pogăcea, pogăcelesubstantiv feminin

1. regional Diminutiv al lui pogace. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: pogăcioară

etimologie:

Pogace + -ea. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.