POETÁSTRU, poetaștri, s. m. (Depr.) Poetaș. [Pr.: po-e-] – Din fr. poétastre, it. poetastro.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

POETÁSTRU ~ștri m. depr. Poet lipsit de talent; versificator; poetaș. [Sil. po-e-] /<fr. poétastre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POETÁSTRU s.m. (Depr.) Poet lipsit de talent; poetard. [< fr. poétastre, it. poetastro].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

POETÁSTRU s. m. (depr.) poet mediocru, lipsit de talent; poetard. (< fr. poétastre, it. poetastro)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POETÁSTRU s. (depr.) poetard, poetaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

poetástru s. m., art. poetástrul; pl. poetáștri, art. poetáștrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink