PODVÍG s. v. canon, pedeapsă, penitență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

podvíg, podvíguri, s.n. (înv.) 1. pedeapsă (în post și rugăciuni) impusă de preot după spovedanie; canon, penitență. 2. cingătoare purtată de călugări.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

podvíg (-guri), s. n. – Penitență, mortificare. Sl. podvigŭ „luptă” (Miklosich, Slaw. Elem., 37). – Der. podvigui, vb. refl. (a se mortifica).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink